Testament
Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte, Decat un nume adunat pe-o carte. In seara razvratita care vine De la strabunii mei pana la tine, Prin rapi si gropi adanci, Suite de batranii mei pe branci, Si care, tanar, sa le urci te-asteapta, Cartea mea-i, fiule, o treapta. Aseaz-o cu credinta capatai. Ea e hrisovul vostru cel dintai, Al robilor cu saricile, pline De osemintele varsate-n mine. Ca sa schimbam, acum, intaia oara, Sapa-n condei si brazda-n calimara, Batranii-au adunat, printre plavani, Sudoarea muncii sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite Si leagane urmasilor stapani. Si, framantate mii de saptamani, Le-am prefacut in versuri si-n icoane. Facui din zdrente muguri si coroane. Veninul strans l-am preschimbat in miere, Lasand intreaga dulcea lui putere. Am luat ocara, si torcand usure Am pus-o cand sa-mbie cand sa-njure. Am luat cenusa mortilor din vatra Si am facut-o Dumnezeu de piatra, Hotar inalt, cu doua lumi pe poale, Pazind in piscul datoriei tale. 1880-1967 Durerea noastra surda si amara O gramadii pe-o singura vioara, Pe care ascultand-o a jucat Stapanul, ca un tap injunghiat. Din bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi. Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte Si izbaveste-ncet pedepsitor Odrasla vie-a crimei tuturor. E-ndreptatirea ramurei obscure Iesita la lumina din padure Si dand in varf, ca un ciorchin de negi, Rodul durerii de vecii intregi. Intinsa lenese pe canapea Domnita sufera in cartea mea. Slova de foc si slova faurita Imparechiate-n carte se marita, Ca fierul cald imbratisat in cleste. Robul a scris-o, Domnul o citeste, Far-a cunoaste ca-n adancul ei Zace mania bunilor mei.