Mitologie, Privire de ansamblu

O mitologie este un ansamblu relativ coerent de mituri, întâmplari care descriu o anumita religie sau un sistem de valori. Cuvântul "mitologie" provine din limba greaca, din fuziunea cuvintelor "mythos" ("poveste" sau "legenda") si "logos" ("cuvânt"). Miturile sunt în general opere literare narative traditionale ce au rolul de a explica diferite fenomene ale naturii, originea omului si a animalelor, etc. De obicei, miturile implica prezenta unui element sacru, a unor zeitati, a unor forte fabuloase, supraomenesti. Miturile se suprapun adeseori cu legendele, diferentele dintre acestea fiind ca legendele au un sâmbure de adevar, în timp ce miturile sunt în totalitate imaginare.

Termenul "mitologie" poate desemna de asemenea totalitatea miturilor dintr-o cultura sau o religie (de exemplu: mitologie greaca, mitologie egipteana, mitologie nordica) sau o stiinta care se ocupa cu reconstruirea, studiul si interpretarea unor mituri.

Mitologia ca sistem general este elaborata începând din stadiul culturii primitive, pâna în momentul aparitiei civilizatiei tehnice timpurii si a formelor ei de gândire teoretica, adica pâna atunci când mitologia - ca sistem integral - este absorbita si codificata - integral sau în parte - de religie.

Definita dinauntrul ei, subiectiv, mitologia este o încercare globala de cunoastere absoluta a universului, deci o filosofie incluzând demersul mistic si o stiinta generala excluzând experimentul, si care se constituie în orice cultura primitiva.

Marile mitologii se formeaza - pentru fiecare grup uman în parte - între mezolitic si sfârsitul neoliticului, adica atunci când oamenii îsi înlesnesc existenta printr-un mod de viata nou, de oarecare confort asigurat, fata de riscurile traiului precedent, peregrin si aleator, din civilizatia cinegetica si pescareasca. În acest cadru începeau sa se compuna epic si primele mituri coerente, a caror datare este imposibil de facut ("dar important e sa nu confundam "vârsta" unei conceptii religioase cu data primului document care o atesta" - Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, I, Cuvânt înainte, 1976).

Mitologiile nationale îsi au fiecare personalitatea lor, reflectând conceptia despre zonele necunoscute din om si univers a poporului, tribului sau grupului uman respectiv.

În majoritate aceste mitologii arhaice sau antice primitive a carei conceptie o reflectasera în epoca de formare a miturilor, au ajuns la noi în transcriptii fie literare (epopeile lui Homer, Theogonia lui Hesiod, Mahabharata), fie teologie (Biblia, Avesta), fie istorie (Popol Vuh, Kojiki, Huainan zi a lui Liu An), fie folcloristice (Edda Veche, Kalevala), fie filosofice (Veda, ciclul Upanisad), fie etnografice. Astfel, fiecare mitologie s-a reorganizat treptat, constrânsa de copisti, traducatori, poeti, istorici, filosofi, etnografi si folcloristi si mai putin teologi, si supusa unor operatii complicate de triere, interpolare, replicare filosofica, resistematizare istorica, restilizare poetica (cu filtrarea naratiunii mitice prin alegorie); iar cea mai grava constrângere a suferit-o prin repunerea ei în cadrele canoanelor doctrinare gândite de teologi; în toate aceste cazuri (si chiar în cele mai fidele traditiei) s-au obtinut mitologii nationale supuse conceptiei altei civilizatii si altei culturi, depasind pe cea care a creat miturile.